Alaptare

    Am stat mult si m-am gandit,daca sa scriu sau nu despre acest subiect. Este destul de controversat si parerile sunt impartite. Dar,pana la urma,am hotarat sa va impartasesc experienta mea.
    Dupa cum am scris intr-un post anterior,am nascut prin cezariana,o fetita superba ( ca doar orice mama isi vede copilul superb ) de 3.200 g. Dupa cum se stie,dupa operatia de cezariana,laptele intarzie sa apara. In cazul nostru a venit dupa 3 zile. In aceste trei zile fetita mi-a fost adusa la san zilnic,chiar daca in paralel era hranita cu lapte praf. Era o mancacioasa si se lupta cu sanul de fiecare data,ca pana la urma sa-l invinga. Si uite asa a inceput dragostea dintre ea si san. Am alaptat exclusiv si la cerere,adica fetita mea a primit doar lapte matern in primele 6 luni,fara completare de lapte praf,apa sau ceai. In prima luna a luat in greutate 1.400 g......ma gandeam ca daca o sa continue asa,e belea :). Alaptatul la cerere,adica atunci cand copilul vrea sa manance,fara a se tine cont de un orar fix,este mai obositor,pentru ca uneori trebuia sa o pun la san si din ora in ora,dar am considerat ca asa este mai bine pentru ea.
    Alaptatul este o experienta frumoasa,unica. Acele momente nu se pot inlocui cu nimic altceva. Acum puiutul meu are 10 luni si o alaptez in continuare. Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copil,oferindu-i toti nutrientii de care are nevoie ,ca sa nu mai vorbim de anticorpi. Pe noi alaptatul ne-a tinut departe de medic,cel putin pana acum. Este un beneficiu enorm.
    Recomand tuturor mamicilor sa nu renunte la alaptat la primul hop. Chiar daca la inceput este mai greu,cu ragade,angorjarea sanilor,oboseala,in timp lucrurile se simplifica si alaptatul devine o placere. Am citit undeva ca,pentru dragostea unui trandafir,trebuie sa suporti spinii..........cred ca se potriveste de minune in cazul alaptarii :)
    Asadar,bafta mamici si nu renuntati!

Diversificarea alimentatiei

Diversificarea.....un bau-bau pentru multe mamici. Asa a fost si pentru mine,motiv pentru care am inceput sa citesc pe net tot ce se putea. Am fost bombardata cu tot felul de informatii contradictorii,pentru ca,se pare,fiecare are propria varianta,stiti,cate bordee atatea obicee :). Asa ca am stat si am judecat ce zice fiecare si am ales ceea ce mi s-a parut a fi cel mai bun pentru fetita mea. Am alaptat exclusiv pana la 6 luni si i-am introdus alte alimente doar dupa aceasta varsta,chiar daca pe la 5 luni si jumatate am avut o tentativa,m-am oprit si am asteptat pana a implinit 6 luni.
Foarte multe mamici prefera sa ofere copilului mancarea procesata din comert,borcanasele acelea cu tot felul de combinatii ,poate in comoditate,poate din lipsa de timp.Parerea mea este ca au prea multe "ingrediente" care n-au ce cauta in mancarea unui bebelus.Eu am hotarat sa nu le folosesc si pot sa spun din proprie experienta,ca nu iti ia mult timp sa prepari papica pentru puiul tau.
Noi am inceput direct cu pireu de legume. De ce? Pentru ca am preferat sa-i ofer toata leguma si nu doar niste resturi din apa in care au fiert acestea. Supa mi se pare fara rost,un aliment gol,lipsit de nutrienti,care doar umple stomacul bebelusului.. Asa ca am ales sa incep cu pireu de legume si nu cu cel de fructe,gandindu-ma ca ,daca incep cu fructe,s-ar putea obisnui cu gustul dulce ,ca mai apoi sa refuze legumele. Am inceput cu pireul de morcovi,in care ,dupa doua zile,am adaugat patrunjel,ulterior pastarnac,dovlecel,facand tot felul de combinatii intre acestea.Dupa jumatate de luna i-am oferit si dovleac copt s-au fiert ( toate le-am prebarat la aburi) ,mere,pere si orez fiert in amestec cu oricare din cele de mai sus. Un aliment foarte bun si care Irinei ii place mult ,este avocado. Este un fruct foarte sanatos si plin de acizi grasi,care pot suplini foarte bine grasimile animale.Tot dupa jumatate de luna am introdus si galbenusul de ou,pe care prefer sa il dau separat si nu combinat cu altceva. Am evitat biscuitii, chiar si pe cei fara gluten,pentru ca,toti ,contin zahar si inca nu doresc sa-i introduc sare sau zahar in alimentatie . Din acelasi motiv nu folosesc nici cerealele pentru copii din comert. Incerc , pe cat e posibil,sa evit folosirea de produse procesate,macar acum,la inceput de drum. Ma gandesc ca o sa fie bombardata cu tot felul de chimicale mai tarziu,macar acum sa o feresc.
In prima zi i-am dat o lingurita,restul lapte,apoi doua,crescand numarul pana am inlocuit o masa de lapte,pe cea de la ora 10. Dupa doua saptamani,am inceput sa-i dau si fructe,mar ras,la masa de seara,in jur de ora 18.00. Au urmat perele,bananele si diverse combinatii intre acestea,fie crude fie preparate la abur(mai putin banana).
Pot sa spun ca sunt multumita de cum mananca si abia astept sa-i dam si altceva,dar toate treptat. Exista o regula in diversificare : regula de 4 zile,adica dupa orice aliment nou se asteapta patru zile pentru a vedea ce reactie are organismul copilului.Trebuie sa recunosc ca nu prea am respectat aceasata regula,ci i-am introdus alimente si la doua zile distanta,dar daca sunt cazuri de alergie in familie,este bine sa se respecte aceasta regula.
Cam asa a decurs inceputul diversificarii la noi,frumos si fara incidente. 
Pana la urma,bau-bau-ul nu e chiar asa de negru,e doar frica de necunoscut .

Nasterea poate fi un eveniment frumos.......

Si uite ca am ajuns si in saptamana 38 de sarcina,cat un elefantel....dar am ajuns :)). Era intr-o luni si trebuia sa merg la control,asa ca ,precum un copil ascultator,am mers. Stabilisem deja cu doctorul sa nasc prin cezariana,dar doream una la termen nu programata.Asadar,am ajuns la cabinet,eco si control.....asta nu se mai intampla de ceva vreme si nu ma deranja deloc,dar daca trebuie...trebuie. Inainte sa plec,mi se comunica de catre nenea doctorul ca,dupa parerea lui,o sa nasc cat de curand,probabil in saptamana in curs. Buuun....deci trebuia sa ma pregatesc psihic si sa urmaresc semnele. Mda,semnele incepura de cand am ajuns acasa,in jur de ora 21,cu contractii,dar cum in ultima perioada aceste contractii apareau sporadic,nu le-am dat importanta. Si merg sa ma culc,linistita,ca doar ce putea sa se intample.......dar se intampla. Pe la ora 2 dimineata ma trezesc si realizez ca am pierdut dopul gelatinos si ca am contractii regulate la interval de 6 minute. Imi anunt sotul ce statea linistit si se uita la televizor cu o bere in mana :).....noroc ca era fara alcool :))). Verificam impreuna faza cu contractiile....da,sunt regulate la 6 minute fix. Nu ma durea nimic.,deci ne imbracam si plecam linistiti la spital........doar noi si cate un taximetrist ratacit pe sosea. Ajungem la spital(am nascut la o clinica privata) in jurul orei 3 si trezim portarul....ii explicam despre ce este vorba.....se anunta doctorul ce era de garda(era doctorul meu),acesta isi trimite ajutorul sa vada despre ce e vorba si daca nu e alarma falsa. Apare domnul ajuror de doctor cu ochii umflati de somn,doreste sa vada cum se prezinta colul si ,cand sa ma urc pe frumusetea de scaun,se rupe apa........na,cam asa stam....dar el insista. Bine,ma urc si se uita,dar nu zice nimic doar constata plictisit ceva,nu stiu ce ,ca nu era foarte vorbaret,iar eu nu am vrut sa-l supar :))). Ma dau jos si ma conecteaza la un aparat ( nu mai stiu cum se numeste) ce monitorizeaza bataile fetale si contractiile,dupa care pleaca. Totul era perfect,incepea sa ma doara putin burta si spatele,asa ,ca in fiecare luna inainte de a ramane insarcinata,nimic de nesuportat. Dupa jumatate de ora se intoarce prietenul meu doctorul somnoros sa-mi comunice ca,domnul doctor(celalalt,cel ce trebuia sa faca interventia) mi-a transmis ca ar fi bine sa mai asteptam pana dimineata(se referea probabil o ora decenta de dimineata,pt ca deja era dimineata la ora 4) pentru ca e bine sa stau in travaliu,face bine copilului. Sunt de acord. Pleaca si ia cu el hartia pe care aparatul inregistrase ce trebuia sa inregistreze.....Se intoarce repede si-mi spune ca trebuie sa merg in salon si sa ma pregateasca de interventie....nu mai asteptam pana dimineata,contractiile erau la 5 minute. Ajung in salon,ma preia o asistenta,imi da o camasuta din alea ce de inchid in spate,papucei.....o clisma rapida,mai usoara decat ma asteptam si plecam spre sala. Domnisoara anestezista imi explica ce o sa faca,ii explic ca sunt ingrozita pentru ca nu mai suferisem nici o interventie pana atunci,ma linisteste si imi zice ca dracul nu e chiar atat de negru...ma uit la ea cu suspiciune dar n-am ce sa fac,trebuie sa o cred. Si a avut dreptate,dracul nu era chiar asa de negru....mi-a facut epidurala( nu am simtit nimic,doar intepatura de la anestezicul local), m-au conectat, a venit doctorul, a taiat....a scos bebele....a cusut si gata....s-a terminat. Nici nu mi-am dat seama prea bine cand a inceput si cand s-a terminat totul. Bun,asta o spun acum,ca atunci eram destul de stresata. Oricum, toate au trecut cand am auzit pisoiul plangand si cand am vazut mogaldeata aia mica ce a stat 9 luni la mine in burtica. E o senzatie pe care nu o pot descrie in cuvinte...trebuie sa o simti ca sa intelegi.
Cam asta a fost momentul nasterii pentru mine.....o experienta frumoasa,inconjurata de oameni care imi vorbeau frumos si ma incurajau. Nu stiu daca as fi avut aceasi experienta intr-un spital de stat, dar aici totul a fost ok. Atat eu cat si puiutul meu, am plecat sanatoase din spital si am fost ingriite cum trebuie pe perioada spitalizarii.

Alte povesti din timpul celor 9 luni

Chiar inainte de a ramane insarcinata, acesta sarcina fiind una programata,mi-am facut niste analize ca sa fiu sigura ca totul este in regula. Si totul era in regula, mai putin lipsa mea de fier cu care ma lupt din copilarie. Printre altele,am facut si testul pentru toxoplasma,unde ,surpriza,rezultatul era negativ.Spun surpriza pentru ca toata viata am fost in preajma pisicilor,in ultimii 10 ani avandu-le si in apartament si dormind chiar "botic in botic" cu ele :).
Cred ca la nici doua saptamani dupa ce am primit rezultatele, am aflat ,dupa cum am mai spus,datorita testelor de sarcina, ca sunt fericita posesoare a unui embrion. Am inceput sa iau fier,ca sa mai combat lipsa de care sufeream si pentru ca micutului din burtica sa nu-i lipseasca,acid folic si undeva din a doua luna, Magne-B6,ulterior renuntand la acestea pentru Elevit,cu care am mers pana la sfarsitul sarcinii.
Dat fiind ca testul de toxoplasma a iesit negativ,am hotarat sa am mare grija la lucrurile ce m-ar putea contamina,ajungand sa spal inclusiv coaja citricelor pe care le consumam cu placere........acest lucru m-a transformat in ochii unora, gen sefa mea, intr-o stresata. Nu am inteles de ce,cand eu le explicam foarte clar ca acele fructe au fost depozitate te miri pe unde si ca este normal sa le spalam.
Nu pot spune ca am urmat o dieta in timpul sarcinii,am mancat chiar orice,mai putin alimente putin pregatite termic. Nici pofte pentru ceva anume nu am avut,chit ca ma asteptam,la cat sunt eu de pofticioasa in general,dar am pus pe mine 23 kg.........pot spune ca am fost destul de mancacioasa :)))
Aceste noua luni au fost frumoase,per ansamblu,cu toate problemele de la inceput, cu picioarele umflate din al trei-lea trimestru cand ajunsesem sa ma simt si sa ma misc ca un mic elafantel. Toate neplacerile dispareau cand simteam puiutul meu drag miscand si invartindu-se,mai mai sa iasa afara..........era o adevarata morisca :))). Ii placea plimbata,abia daca o simteai,dar in momentul in care ma opream incepea "atacul" :))). O sa-mi amintesc intotdeauna cu placere de acele momente. 

Odiseea sarcinii

       In luna noiembrie 2010 am aflat ca sunt insarcinata, asa aratau cele doua teste de sarcina facute, unul dupa altul, avand in vedere ca rezultatul pozitiv al primului test nu ne-a convins.....doream sa fim siguri. Nu pot sa va explica cat de emotionati am fost. Era cel mai important moment pe care-l traisem pana atunci.Apoi a venit si confirmarea doctorului ginecolog....sarcina in evolutie....ce fericire. Lucrurile au fost destul de usoare , fara greturi prea mari si fara varsaturi. Am plecat in concediu de Craciun....putin diferit de unul normal avand in vedere starea mea, dar totusi unul frumos. Totul era minunat, pana in saptamana 9 de sarcina cand ceva s-a intamplat. Era intr-o duminica,ne-am gandit sa mergem la cumparaturi, dar lucrurile aveau sa se complice. Ajunsi la magazin, am simtit ca ceva nu este in ordine.....aveam hemoragie. Nu va pot explica spaima ce o simteam. Am plecat urgent la spital, dar vestile nu erau deloc bune: placenta jos inserata,desprinsa aproape total. M-au internat si ,din privirile lor,mi-am dat seama ca doctorii erau sceptici. O doamna doctor foarte simpatica mi-a explicat ce se intampla si mi-a spus ca daca trecem de noapte si se opreste pana a doua zi,sunt sanse mari sa scape,altfel nu .Mi-au dat medicamente si mi-au urat noapte buna. Nu va puteti inchipui disperarea pe care o simteam. Am stat aproape nemiscata in noaptea aia si imi rugam copilasul sa stea acolo la caldurica, sa nu plece ca mamica lui vrea sa-l aduca pe lume ......si a ramas. A ramas si mamica lui acasa cam o luna,cu interdictia de a se ridica din pat...aveam bilet de voie doar pana la baie. Noroc cu sotul meu drag care a fost alaturi de mine si m-a hranit in tot acest timp, fiindu-i mila de mina si nelasandu-ma sa mor de foame:)). Dupa ce m-au lasat sa ma ridic, satula de stat in casa, am hotarat sa-mi insotesc sotiorul la cumparaturi, acelasi magazin, alte probleme....am lesinat,lucru ce l-a cam speriat pe al meu sot :). Saracul, prin cate a trebuit sa treaca si el. Dar a trecut. Am mai avut un episod de sangerare dupa vreo luna,de am ajuns la 3 dimineata la spital, dar dupa aceea, totul a fost ok. Pana la sfarsit,placenta nu a fost previa,s-a ridicat si fetita mea a luptat sa traiasca. Am dus sarcina pana la termen,am nascut la 38 de saptamani.

Inceputul

Imi place sa gatesc.




Probabil pentru foarte multe femei, acest lucru este inexplicabil. Sunt multe cele care cred ca negatind, “nestand la cratita” demonstreaza ceva, lupta si apara conditia femeii. Se inseala. Sa gatesti nu este o umilinta. Este o necesitate ce se poate transforma in placere. Este un lucru pe care il faci pentru cei dragi si pentru tine.Cand eram copil imi placea sa fiu rasfatata cu bucatele gatite de mama sau bunica mea. De ce sa nu pot face acelasi lucru pentru copilul meu?

Ei bine, mie imi place sa gatesc. Am un sentiment de mandrie de fiecare data cand imi iese bine ceea ce fac si mi se “mareste pipota” cand degustatorii bucatelor faurite sunt multumiti. Atunci cand gatesti, pe langa ingrediente, trebuie sa pui si un strop de dragoste, astfel mancarea va fi mult mai savuroasa.

In aceste vremuri in care mancarea semipreparata se gaseste pe toate rafturile magazinelor, cand mancarea fast-food e la mare cautare, sunt putini cei care mai incearca ceva traditional. Poate ca o sa va starnesc si voua pofta de o mancare facuta acasa. Prin acest blog, doresc sa impart putin din aroma bucatariei mele si cate o bucatica din viata mea.........




Lory