Si uite ca am ajuns si in saptamana 38 de sarcina,cat un elefantel....dar am ajuns :)). Era intr-o luni si trebuia sa merg la control,asa ca ,precum un copil ascultator,am mers. Stabilisem deja cu doctorul sa nasc prin cezariana,dar doream una la termen nu programata.Asadar,am ajuns la cabinet,eco si control.....asta nu se mai intampla de ceva vreme si nu ma deranja deloc,dar daca trebuie...trebuie. Inainte sa plec,mi se comunica de catre nenea doctorul ca,dupa parerea lui,o sa nasc cat de curand,probabil in saptamana in curs. Buuun....deci trebuia sa ma pregatesc psihic si sa urmaresc semnele. Mda,semnele incepura de cand am ajuns acasa,in jur de ora 21,cu contractii,dar cum in ultima perioada aceste contractii apareau sporadic,nu le-am dat importanta. Si merg sa ma culc,linistita,ca doar ce putea sa se intample.......dar se intampla. Pe la ora 2 dimineata ma trezesc si realizez ca am pierdut dopul gelatinos si ca am contractii regulate la interval de 6 minute. Imi anunt sotul ce statea linistit si se uita la televizor cu o bere in mana :).....noroc ca era fara alcool :))). Verificam impreuna faza cu contractiile....da,sunt regulate la 6 minute fix. Nu ma durea nimic.,deci ne imbracam si plecam linistiti la spital........doar noi si cate un taximetrist ratacit pe sosea. Ajungem la spital(am nascut la o clinica privata) in jurul orei 3 si trezim portarul....ii explicam despre ce este vorba.....se anunta doctorul ce era de garda(era doctorul meu),acesta isi trimite ajutorul sa vada despre ce e vorba si daca nu e alarma falsa. Apare domnul ajuror de doctor cu ochii umflati de somn,doreste sa vada cum se prezinta colul si ,cand sa ma urc pe frumusetea de scaun,se rupe apa........na,cam asa stam....dar el insista. Bine,ma urc si se uita,dar nu zice nimic doar constata plictisit ceva,nu stiu ce ,ca nu era foarte vorbaret,iar eu nu am vrut sa-l supar :))). Ma dau jos si ma conecteaza la un aparat ( nu mai stiu cum se numeste) ce monitorizeaza bataile fetale si contractiile,dupa care pleaca. Totul era perfect,incepea sa ma doara putin burta si spatele,asa ,ca in fiecare luna inainte de a ramane insarcinata,nimic de nesuportat. Dupa jumatate de ora se intoarce prietenul meu doctorul somnoros sa-mi comunice ca,domnul doctor(celalalt,cel ce trebuia sa faca interventia) mi-a transmis ca ar fi bine sa mai asteptam pana dimineata(se referea probabil o ora decenta de dimineata,pt ca deja era dimineata la ora 4) pentru ca e bine sa stau in travaliu,face bine copilului. Sunt de acord. Pleaca si ia cu el hartia pe care aparatul inregistrase ce trebuia sa inregistreze.....Se intoarce repede si-mi spune ca trebuie sa merg in salon si sa ma pregateasca de interventie....nu mai asteptam pana dimineata,contractiile erau la 5 minute. Ajung in salon,ma preia o asistenta,imi da o camasuta din alea ce de inchid in spate,papucei.....o clisma rapida,mai usoara decat ma asteptam si plecam spre sala. Domnisoara anestezista imi explica ce o sa faca,ii explic ca sunt ingrozita pentru ca nu mai suferisem nici o interventie pana atunci,ma linisteste si imi zice ca dracul nu e chiar atat de negru...ma uit la ea cu suspiciune dar n-am ce sa fac,trebuie sa o cred. Si a avut dreptate,dracul nu era chiar asa de negru....mi-a facut epidurala( nu am simtit nimic,doar intepatura de la anestezicul local), m-au conectat, a venit doctorul, a taiat....a scos bebele....a cusut si gata....s-a terminat. Nici nu mi-am dat seama prea bine cand a inceput si cand s-a terminat totul. Bun,asta o spun acum,ca atunci eram destul de stresata. Oricum, toate au trecut cand am auzit pisoiul plangand si cand am vazut mogaldeata aia mica ce a stat 9 luni la mine in burtica. E o senzatie pe care nu o pot descrie in cuvinte...trebuie sa o simti ca sa intelegi.
Cam asta a fost momentul nasterii pentru mine.....o experienta frumoasa,inconjurata de oameni care imi vorbeau frumos si ma incurajau. Nu stiu daca as fi avut aceasi experienta intr-un spital de stat, dar aici totul a fost ok. Atat eu cat si puiutul meu, am plecat sanatoase din spital si am fost ingriite cum trebuie pe perioada spitalizarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu